Ați auzit cu siguranță de Mitul Androginului. O prostie, nu? În aparență, da, pentru cei care încă nu și-au cunoscut jumătatea sau pentru cei care sunt prea ocupați să o observe.
Cert e că in momentul în care destinul te pune alături de o persoană specială, creată pentru tine, nu-ți mai dorești nimic pentru că EA sau EL este tot ceea ce tu nu ești. Este jumătatea ta. The Better Half.
Este un TU perfecționat, cu toate defectele și calitățile posibile și imposibile.
Se crează un întreg de care nu te poți lipsi, "un rău care face bine", un drog care dă dependență, un fel de oxigen, vital pentru tine. Iar în momentul în care întregul se înjumătățește, TU pierzi din calități, te descompui, intri in sevraj, iar oxigenul devine otravă.
Un întreg trebuie sa primească totul, să aibă totul pentru a atinge perfecțiunea.
Când dai cu piciorul la ceea ce ar fi putut însemna viitorul tău, indiferent pentru cât timp, îți pierzi din integritate, ajungi să fii un nimeni pentru că se distruge imaginea ta de perfecțiune, devii incomplet, șters și insignifiant.
Ce-ar fi iubirea dacă am fi toți la fel? Ce rost ar mai avea dacă nu ar fi și momente în care nu sunt toate roz? De ce să renunți la ceva care odată te-a facut să te simți ...ÎNTREG?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu