About me :P

Dacă aş fi o lună anului, aş fi : Decembrie
Dacă aş fi o zi a săptămânii, aş fi : Vineri
Dacă aş fi o parte a zilei, aş fi : Apusul
Dacă aş fi o planetă, aş fi : Pluto
Dacă aş fi un animal, aş fi : O pisică
Dacă aş fi o direcţie, aş fi : Înainte


Dacă aş fi o piesă de mobilier, aş fi : Un pat :P
Dacă aş fi un lichid, aş fi : Tequila
Dacă aş fi un copac, aş fi : Cocotier
Dacă aş fi o floare/plantă, aş fi : Waterlilly
Dacă aş fi o vreme, aş fi : Însorit
Dacă aş fi un instrument muzical, aş fi : Pian/ Tobe
Dacă aş fi o emoţie, aş fi : Fericire
Dacă aş fi o culoare, aş fi : Roşu
Dacă aş fi o legumă, aş fi : Roşie :X
Dacă aş fi un fruct, aş fi : Piersică
Dacă aş fi ceva dulce, aş fi : Ciocolată
Dacă aş fi o masina, aş fi : Volvo
Dacă aş fi o jucarie, aş fi : ceva de plus
Dacă aş fi un cântec, aş fi : Des' Ree - You Gotta Be
Dacă aş fi un film, aş fi : A walk to remember
Dacă aş fi un regizor, aş fi : Martin Scorsese
Dacă aş fi o carte, aş fi scrisă de : Giulia Carcasi (prima care mi-a venit în minte)
Dacă aş fi un fel de mâncare, aş fi : Pizza
Dacă aş fi o apă, aş fi : Un râu
Dacă aş fi un loc, aş fi : Un munte ...
Dacă aş fi un material, aş fi : Catifea
Dacă aş fi un gust, aş fi : Dulce - acrişor
Dacă aş fi o ţară, aş fi : Anglia
Dacă aş fi un cuvânt, aş fi : "Libertate"
Dacă aş fi un obiect, aş fi : Un bec...aprins
Dacă aş fi o parte a corpului, aş fi : Ochii
Dacă aş fi o expresie facială, aş fi : Zâmbet
Dacă aş fi un stil, aş fi : Casual
Dacă aş fi o pasăre, aş fi : Lebădă
Dacă aş fi un personaj din desenele animate, aş fi : Pucca/ Blossom
Dacă aş fi o formă, aş fi : Cerc
Dacă aş fi o cifră, aş fi : 3/5/7
Dacă aş fi o insectă, aş fi : Fluture
Dacă aş fi o literă, aş fi : W
Dacă aş fi o bijuterie, aş fi : Cercel
Dacă aş fi un punct cardinal, aş fi: Est
Dacă aş fi cer, aş fi : Însorit

Soul...

"Fiecare vârstă cu iubirea ei..."

Aşa zice mama...I-am spus mereu că nu are dreptate. Ce ştie ea? Cât timp a trecut de când a iubit cu adevărat ultima oară? Asta înseamnă că din an in an trebuie să iubesc altfel? Mi se schimbă felul de a iubi? Se schimbă intensitatea sentimentului? Tăria? Nu cred...

Eu cred că se schimbă felul în care ne vedem pe noi şi persoana iubită. Ne obişnuim unul cu celălalt, învăţăm să respirăm acelaşi aer, ne cunoaştem mai bine gesturile, stările de spirit...
Am întrebat cât timp a trecut de când a iubit mama cu adevărat pentru că dupa 20 de ani de căsnicie, nu se mai poate vorbi de iubire ci de obişnuinţă. Dragostea se confundă cu sentimentul matern de protecţie, respect şi drag.
E ceva normal dar dragostea rămâne în suflet. Poate că mă contrazic...dar când vine vorba de iubire, e război in ideile mele.
Dragostea nu dispare. Nu e ceva ce se şterge cu un burete. Nu e o fotografie pe care o poţi rupe. E un buchet de amintiri preţioase de care nu poţi scăpa niciodată. E o contradicţie de sentimente. E ura din prea multă iubire, e pasiune incontrolabilă...e tot ceea ce te nelinişteşte, te calmează, te doboară şi te intareşte. E lucrul fără de care nu te poţi numi OM.
Nu ştiu dacă vreau să ajung să cunosc sentimentul acela "matern". Dacă vreau să accept monotonia, plictiseala. Vreau să iubesc mereu ca acum, să simt că mi se înmoaie picioarele când îl văd, să am fluturi în stomac când mă atinge şi să mă topesc atunci când imi şopteşte cât de mult mă iubeşte. Vreau să rămân mereu aşa, cu cheful nebun de a'l vedea în fiecare zi, de a'l simţi aproape şi de a fi lângă el.
Vreau să iubesc...

Free your mind!

A venit vara, în puii mei. Știu, ați observat și voi!
E caaaald, mult prea cald. Nu-mi place! Vreau la mare, să simt briza, să mă ude valurile, să simt nisipul fierbinte sub tălpi, să mă liniștesc, să stau in brațele lui și să privim răsăritul, să zâmbesc, să mănânc înghețată, să alerg, să înot, să fac un castel din nisip, să râd de copii, să mă trezesc dimineața in cearșeafurile albe, să deschid draperiile și să mă uit spre infinit.
Vreau să cânt, să nu ma știe nimeni, să râd isteric, gălăgios, să mă distrez, să dansez, să mănînc vată pe băț, să îl țin de mână în trenulețul groazei, să mă prostesc, să fac poze, să-mi imaginez, să conduc cu geamurile deschise, tare...cu viteză, să am șoseaua mea, să simt că o clipă durează o eternitate...
Vreau să trăiesc, să fiu liberă, să fiu cu el...
Vreau o vară numai a noastră!

[ http://www.youtube.com/watch?v=SkxzmvBmGdY ]

To know...

Ai cunoscut vreodată cu adevărat pe cineva? Atât de bine încât credeai că nimic nu te mai poate surprinde, că știi totul și că îi cunoști fiecare mișcare, gest, obicei... ?
Află că așa ceva nu e posibil. De cunoscut te poți cunoaște numai pe tine deși, în unele cazuri, și tu te poți surprinde!
E diferență între "a ști" și "a cunoaște" o persoană. De ce să riști? De ce să suferi crezând că ești în siguranță, că nimic nu te mai poate lăsa cu gura căscată? Are rost să-ți dai sufletul pe tavă când alții păstrează rezerve din sinele lor...pentru mai târziu? Toți suntem ipocriți. E legea firii. E un lucru inevitabil să nu fim ipocriți și cu noi înșine, să ne mințim, să ne amăgim. Dar...ce rost are? De ce să dăm speranțe unor persoane care vor să ne cunoască cu adevărat, iar noi să nu dăm totul? Mai bine am rămâne la stadiul de cunoștiințe și am evita dezamăgirile și gustul amar al acestora...
Mai bine ne-am cunoaște numai pe noi și pe cei care merită cu adevărat să fie descoperiți și să ne descopere...

Better Half

Ați auzit cu siguranță de Mitul Androginului. O prostie, nu? În aparență, da, pentru cei care încă nu și-au cunoscut jumătatea sau pentru cei care sunt prea ocupați să o observe.
Cert e că in momentul în care destinul te pune alături de o persoană specială, creată pentru tine, nu-ți mai dorești nimic pentru că EA sau EL este tot ceea ce tu nu ești. Este jumătatea ta. The Better Half.

Este un TU perfecționat, cu toate defectele și calitățile posibile și imposibile.
Se crează un întreg de care nu te poți lipsi, "un rău care face bine", un drog care dă dependență, un fel de oxigen, vital pentru tine. Iar în momentul în care întregul se înjumătățește, TU pierzi din calități, te descompui, intri in sevraj, iar oxigenul devine otravă.
Un întreg trebuie sa primească totul, să aibă totul pentru a atinge perfecțiunea.
Când dai cu piciorul la ceea ce ar fi putut însemna viitorul tău, indiferent pentru cât timp, îți pierzi din integritate, ajungi să fii un nimeni pentru că se distruge imaginea ta de perfecțiune, devii incomplet, șters și insignifiant.
Ce-ar fi iubirea dacă am fi toți la fel? Ce rost ar mai avea dacă nu ar fi și momente în care nu sunt toate roz? De ce să renunți la ceva care odată te-a facut să te simți ...ÎNTREG?