Soul...

"Fiecare vârstă cu iubirea ei..."

Aşa zice mama...I-am spus mereu că nu are dreptate. Ce ştie ea? Cât timp a trecut de când a iubit cu adevărat ultima oară? Asta înseamnă că din an in an trebuie să iubesc altfel? Mi se schimbă felul de a iubi? Se schimbă intensitatea sentimentului? Tăria? Nu cred...

Eu cred că se schimbă felul în care ne vedem pe noi şi persoana iubită. Ne obişnuim unul cu celălalt, învăţăm să respirăm acelaşi aer, ne cunoaştem mai bine gesturile, stările de spirit...
Am întrebat cât timp a trecut de când a iubit mama cu adevărat pentru că dupa 20 de ani de căsnicie, nu se mai poate vorbi de iubire ci de obişnuinţă. Dragostea se confundă cu sentimentul matern de protecţie, respect şi drag.
E ceva normal dar dragostea rămâne în suflet. Poate că mă contrazic...dar când vine vorba de iubire, e război in ideile mele.
Dragostea nu dispare. Nu e ceva ce se şterge cu un burete. Nu e o fotografie pe care o poţi rupe. E un buchet de amintiri preţioase de care nu poţi scăpa niciodată. E o contradicţie de sentimente. E ura din prea multă iubire, e pasiune incontrolabilă...e tot ceea ce te nelinişteşte, te calmează, te doboară şi te intareşte. E lucrul fără de care nu te poţi numi OM.
Nu ştiu dacă vreau să ajung să cunosc sentimentul acela "matern". Dacă vreau să accept monotonia, plictiseala. Vreau să iubesc mereu ca acum, să simt că mi se înmoaie picioarele când îl văd, să am fluturi în stomac când mă atinge şi să mă topesc atunci când imi şopteşte cât de mult mă iubeşte. Vreau să rămân mereu aşa, cu cheful nebun de a'l vedea în fiecare zi, de a'l simţi aproape şi de a fi lângă el.
Vreau să iubesc...